Sistemul condus în flux optimal

Sistemul condus în flux optimal 

Ioan Cuncev

Un sistem primeşte tot mai mult din ceva anume (Matei 25.29), dacă se armonizează acestui obiectiv, plasându-se într-un flux optim de traiectorii spre ţintă. Aceasta poate fi o metodă de control optimal, o strategie de conducere optimală a sistemului. Evident, sistemul este cel ce trebuie să fie menţinut în fluxul respectiv al variantelor de traiectorii optime, deoarece fluxul nu-l va căuta şi nici nu-l va obliga să vină la el. Plasarea şi menţinerea sistemului în fluxul optimal (eficace, eficient) duce la simplificarea problemei alegerii decizionale. Dacă sistemul este bine organizat şi condus, atunci alegerea deciziei la un moment dat, este firească, naturală, ca şi cum ai arunca zaruri şi rezultatul său, deşi ţine de hazard, este cel optimal. Este ca alegerea unei bile dintr-o "urnă optimală” în care proporţia bilelor de diferite culori reprezintă mediul benefic multicriterial. La fel este alegerea lui Avraam, care trăia în fluxul credinţei, când spune lui Lot: "...dacă tu te duci la stânga, eu mă voi duce la dreapta; dacă tu te duci la dreapta, eu mă voi duce la stânga” (Geneza 13.9). Vorba psalmistului, "Tu îmi asiguri sorţul. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ” (Psalm 16.5-6). Cu alte cuvine, tragerea la sorţi (alegerea la întâmplare) trebuie făcută într-un mediu de variante acceptabile, astfel încât alegerea nu poate fi rea. Oricum, alegerea este o decizie asupra variantelor pe termen scurt, dar cu efect pe termen lung: "Cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit” (Matei 10.22).

Un sistem care se menţine prea mult timp într-un anumit punct din spaţiul fazelor care pare a fi o poziţie optimală, poate să ajungă la cădere, ceea ce este redat prin teoria instabilităţii structurale (de exemplu, tiparul cusp), precum şi în Biblie: ”cel căruia i se pare că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1Cor.10:12). Sistemul menţinut forţat într-o anumită stare, se va prăbuşi pentru că starea respectivă nu-i optimul absolut (omul nu-i capabil să atingă optimul absolut), riscând să iasă din fluxul favorabil, nu "curge” în armonie cu acesta, ceea ce necesită consum de resurse pentru a-l menţine acolo. Condiţiile din mediu (piaţă, conjunctura politico-socială etc.) se schimbă mereu şi, deci, variantele eligibile pot fi altele în timp, pe termen lung: "... sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi  şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă” (Luca 13.30). Rezultă strategia de conducere optimală continuă, veghea, managementul calităţii. Toate cele de mai sus se bazează pe conceptul de flux favorabil. Problema este cum poate fi definit acesta? În plan spiritual, acesta este credinţa. În lumea sistemelor folosite de om, acesta este definit pentru fiecare clasă de sisteme, prin parametri, restricţii, principii, metode de lucru etc. Menţinerea sistemului în fluxul optim, este chiar controlul optimal.